.am ramas eu cu mine.

              Toamna aproape a trecut,si odata cu ea s-au dus si franturile mele de fericire. Si cad,una dupa alta,plutind in lacrimi si amintiri de mult apuse.
Ma intind in pat si fara sa vreau,imi apar in fata ochilor,ca un film de scurt metraj,toate clipele traite.Si incerc sa le ating,ah ! Cat as vrea sa ma pot intoarce acolo,sa gust din nou din fericirea in stare pura.  Sa-mi simt sangele cum alearga prin vene si inima gata sa-mi sara din piept. Sa pot spune iarasi acele doua cuvinte de care m-am ferit intodeauna,si care totusi au ajuns sa faca parte din mine. Sa pot umple golurile care ma sting,pe zi ce trece.Sa pot zambi din inima.

        Nu pot spune ca nu mi-e dor,pentru ca imi este un dor nebun,dar nu ma pot minti singura la nesfarsit.Nu pot cladi nimic de una singura si nici nu pot spera la vise imposibil de realizat. Nu pot sa iubesc pentru doi si asta este un lucru cert,pe care fiecare dintre noi il stie.Dar cati dintre noi il accepta ? Nu este asa de usor sa-l lasi pe celalalt sa plece,dar simplul sentiment de iubire pe care-l simti zvacnind in interiorul tau te face sa vezi dincolo de egoism.

        Nu am sa pretind ca totul este asa cum ar trebui,cand de fapt nu este. Nu vreau sa ascund nimic. Am iubit,iubesc si voi iubi in continuare.
Am sa las lacrimile sa cada in voie si niciodata n-am sa zambesc fals. De-acum incolo voi fi sincera cu mine.Imi pare rau ca pana acum n-am fost dar niciodata nu-i prea tarziu pentru a schimba ceva.


  Iarta-ma,Flori !


the script - breakeven
 

franturi

Imi tot pun unele intrebari dar nu gasesc inca raspunsuri. Ceea ce-i ciudat,deoarece eu intodeauna gasesc un raspuns,fie el si aberant,pentru o intrebare.
 Sunt eu prea naiva sau am facut un obicei din a ma inconjura de oameni falsi ?
Am incercat sa controlez asta,dar de cele mai multe ori am cazut intr-o prapastie mai adanca decat cea in care ma arunca presupusa naivitate.
Nu am negat niciodata acest lucru,din contra,am incercat sa-mi cunosc defectele.Intodeauna mi-am recunoscut impulsivitatea si egoismul dar in ochii unora,nu am facut decat sa ma autoproclam vinovatul perfect,in orice situatie dificila care avea sa apara. Si asta este oarecum egoist,dar nu din partea mea. Fiecare are dreptul sa greseasca,caci daca nu am face asta viata nu ar mai avea niciun rost.Si probabil ca daca ne-am gandi obiectiv,am ajunge foarte usor la aceasta concluzie.
Oamenii vin si pleaca din vietile noastre,e ceva normal si nu putem impiedica asta. Partea urata vine atunci cand amprentele lasate sunt impregnate adanc si tot ce mai ramane in urma e o durere muta si rece.
 Ah,si incerc sa fiu puternica ! Mi-am zis asta de atatea ori dar se pare ca degeaba. Si iar sunt judecata in mii de modalitati. Nu inteleg insa de ce trebuie sa incheiem capitole care la vremea lor,au fost frumoase,in moduri atat de grotesti. Cum putem oare sa aruncam la gunoi sentimente,pur si simplu?
  Se spune ca dureaza mult sa-ti lipesti inima la loc. Dar ce faci cand nu gasesti toate piesele ? Cum o peticesti ? Cu ce umpli golurile alea mari si urate care devin asa proeminente seara ? Cum iti poti ascunde lacrimile pe care,orice-ai face,nu le poti stapani ?

Sunt intrebari care-mi alearga prin minte in fiecare seara.Sunt intrebari carora nu le-am putut gasi un raspuns,desi am cautat din rasputeri.



 
The Script- Before The Worst




PS:  Asta-i doar un ciot,nu-l pot numi inca o postare finalizata. Pe curand !

--------------

 Uneori lumea pare atat de mica,incat am impresia c-o pot ascunde intr-un buzunar. Insa cateodata este  un loc mult prea mare  . Peste tot vezi doar oameni tristi,cu ochii goi si gesturi false,superficiale. Rar mai vad cate o persoana care desi nu s-a nascut cu aripi,se pricepe atat de bine sa zboare !
Dar uite,oamenii astia promit atatea lucruri si niciodata nu se tin de cuvant. Ai trecut prin asta,nu?
Toti vor sa fie intelesi..dar pe tine cine te intelege ?? De cate ori te-au intrebat cum te simti tu cu adevarat,nu cum vrei sa-i lasi pe ei sa creada ? De cate ori ai mimat fericirea,dar in interiorul tau tipai dupa cineva care sa te stranga-n brate?  De cate ori ai zambit azi?
  Trecerea timpului este ireversibila iar daca nu constientizam lucrul asta aparent simplu,existenta noastra se reduce practic la nimic. Singuratate? Posibil.. Asta-i partea urata .
Nu lucrurile materiale umplu golurile din suflet,ci fericirea care izvoraste din suflet,nu din buzunar.
Fericirea se intalneste atat de usor,si totusi atat de greu.
 Ce mai conteaza ca inima sta sa-ti sara din piept atunci cand te saruta? Sau ca oamenii te privesc ciudat atunci cand canti pe strada doar pentru ca nu te poti stapani ?

    Si ce daca ceilalti nu-ti zambesc? Gadila-i !

Cand vei creste,vei intelege !

                                                                               
     

Am inchis ochii si-am incercat sa adorm,cu toate ca organismul meu era de alta parere.Ma vedeam alergand pe strazile mintii,fara o destinatie anume.Cine-si mai aminteste cate lucruri sunt abandonate acolo? Intr-un final, am obosit,reusind astfel sa adorm.M-am gasit in rolul unei fetite triste,cu ochii mari ,stand pe marginea unui trotuar ce inca mai purta vagi urme de creta.Dinozauri,printese,stelute si clasicul sotron abia deslusindu-se.

Privea speriata cum cei din jurul ei se descotorosesc pe zi ce trece de ceea ce-i face oameni.Era doar un copil obligat involuntar sa se refugieze in bratele unei papusi reci si mute.

Cand au facut din dorinta de-a avea o viata mai buna o prioritate? De ce-au cazut in goana dupa bani,uitand ca in jurul lor exista lucruri mult mai importante decat niste bacnote amarate cu care-si pot cumpara visele materiale?
 Se intreaba in sinea ei cand vor intelege oare ca nimic din toate astea nu va mai conta dupa moartea lor.Ca functia importanta pe care-o detin nu va mai avea nicio insemnatate si nu le va deschide o alta cale,sub nicio forma.Ca la sfarsitul vietii nu vor primi o medalie sau in cel mai bun caz,nimeni nu le va ridica o statuie pentru toate orele de munca suplimentare si momentele importante din viata copiilor lor,pe care insa le-au pierdut.
Isi strange papusa in brate si nu poate intelege de ce pe oameni nu-i mai poate face fericiti o simpla inghetata cu ciocolata,cumparata de la magazinul din colt sau soarele care inca mai rasare si apune neinsemnat.

De ce-am ajuns aici?

Summer's gone

   Nu-mi vine sa cred ca vara a plecat fara sa-si ia macar ramas bun. M-am trezit pur si simplu intr-o dimineata racoroasa privind pe fereastra o batranica imbracata intr-un covor de frunze uscate,ce plangea o ploaie torentiala si-si sufla  nasul sub forma de vant.

Presupun ca era pantalonilor scurti s-a incheiat pentru moment. Traiasca pilota calduroasa si ceaiul de tei !!

 Dar pana la urma,nu-i chiar asa de rau sa lenevesti toata ziua ( asta cand iti permiti sa chiulesti ).Si din cate tin minte,toamna trecuta am dus-o foarte bine : supe calde , teancuri de carti pe langa pat,pe sub perna,pe birou,9595 * big grin* ,multe ore de somn,putine meditatii,etc.

Acum...
     -toamna inseamna scoala.Ca pentru oricine,subiectul e destul de neplacut.Dar e destul de revigorant sa ma gandesc ce ma asteapta:  faptul c-o sa fiu offline/idle la majoritatea orelor ( traiasca mult si bine colega-mea,ca fara ea nici n-as sti ce s-a mai predat cat eu am cantat la harpa pe norisori ),dezvoltarea unor tehnici mai bune de copiat pornind de la ideea ' asa nu se mai poate!',probabil chiuluri de cate ori am ocazia si (sper sa nu ) nervi la orele de fizica.Ma declar un suflet chinuit la capitolul asta. 

    -inseamna dovlecelul de Raluca <3, esarfele colorate pe care le cumpar doar pentru ca-mi plac cum arata dar niciodata nu apuc sa le port,ploile marunte si reci,placintele cu branza dulce,Nicu Alifantis auzindu-se zilnic la mp3player si cel mai important,Arabela stresandu-ma  6 zile pe saptamana,25 din 24. *large grin*.
   
   - si mai inseamna ceva special,kehehe.


 Pana data viitoare,chilleala maxima din partea mea !

Salut,constiinta !

Cu toate ca in ultima perioada am avut parte mai mult de monoculori,m-au ajutat mult.

Regret ca am lasat sa treaca pe langa mine atatea persoane minunate,fara sa le pot opri.Probabil n-am incercat indeajuns.Probabil ca am incercat prea mult,incat s-au speriat si au fugit.
  Intodeauna am urat oamenii care ies din viata mea,dar acum realizez ca singurii vinovati sunt cei care-i fac sau ii lasa sa plece.Eu.

Imi pare rau ca nu m-am putut deschide pentru persoanele care meritau asta cu adevarat.Ca nu i-am lasat sa vada dincolo de peretii inalti pe care i-am ridicat.Ca nu i-am invatat sa ma cunoasca.
Imi pare rau ca nu am stiut sa fiu acolo pentru cine avea nevoie.Nu-ti dai seama de cat inseamna o persoana pana in momentul in care o pierzi.Dar de ce? De ce atunci?
Imi pare rau ca nu stiu sa pastrez pe cineva in viata mea.
Sunt greseli de care ne lovim mereu,dar nu ne dam seama.Iar cei carora le gresim probabil nu vor fi dispusi intodeauna pentru o a doua sansa.E ceva normal,nu condamn pe nimeni.Dar intr-un final,toti vom face aceeasi greseala,fie ca vrem,fie ca nu.
Indiferenta.


Niciodata nu-i prea tarziu.Am auzit asta de atatea ori incat am ajuns sa cred.Regretele nu duc nicaieri.Cuvintele valoreaza cat un fapt,dar un fapt valoreaza cat o suta de cuvinte.
Trecutul nu poate fi schimbat,dar viitorul prezinta oricand o multime de posibilitati.

one.always.

' Cu cat urci mai sus, cu atat te va durea mai tare cand ai sa cazi.'

Oamenii sunt prosti.In esenta,da.
 Toti suntem asa.
Niciodata n-am stiut ce vrem.Intodeauna am cautat acel ceva..fara sa ne dam seama ca probabil,il avem.
Rascolim o lume intreaga,motivandu-ne fals.
Sau ne agatam de idealuri,si modelam 'acea persoana' dupa o schita pastrata-n minte,care in final,nu va reflecta nimic.
 Ii atribuim o infinitate de calitati si niciun defect.

Oamenii sunt asa de complicati atunci cand iubesc. Trec de la o stare la alta,intr-o fractiune de secunda.Intensifica orice sentiment.Isi doresc mai mult,pe minut ce trece,fara sa echilibreze balanta.
De ce nu ne dorim,pur si simplu,o persoana care doar sa ne iubeasca ?
Sa zambeasca sincer de fiecare data cand ne priveste.Sa ne ofere sansa de-a apartine unei multimi.De-a avea un refugiu.De-a nu fi singur.
Cineva care sa aiba o multime de defecte,ca sa ne faca sa intelegem ca iubirea inseamna imperfectiune.Iertare.Sacrificiu.Vointa.
Ca nu toti continua sa razbeasca,si ca multi se pierd pe drum.
Multi..se pierd...