miercuri, 8 septembrie 2010

Cand vei creste,vei intelege !


                                                                               
     
Am inchis ochii si-am incercat sa adorm,cu toate ca organismul meu era de alta parere.Ma vedeam alergand pe strazile mintii,fara o destinatie anume.Cine-si mai aminteste cate lucruri sunt abandonate acolo? Intr-un final, am obosit,reusind astfel sa adorm.M-am gasit in rolul unei fetite triste,cu ochii mari ,stand pe marginea unui trotuar ce inca mai purta vagi urme de creta.Dinozauri,printese,stelute si clasicul sotron abia deslusindu-se.
Privea speriata cum cei din jurul ei se descotorosesc pe zi ce trece de ceea ce-i face oameni.Era doar un copil obligat involuntar sa se refugieze in bratele unei papusi reci si mute.

Cand au facut din dorinta de-a avea o viata mai buna o prioritate? De ce-au cazut in goana dupa bani,uitand ca in jurul lor exista lucruri mult mai importante decat niste bacnote amarate cu care-si pot cumpara visele materiale?
 Se intreaba in sinea ei cand vor intelege oare ca nimic din toate astea nu va mai conta dupa moartea lor.Ca functia importanta pe care-o detin nu va mai avea nicio insemnatate si nu le va deschide o alta cale,sub nicio forma.Ca la sfarsitul vietii nu vor primi o medalie sau in cel mai bun caz,nimeni nu le va ridica o statuie pentru toate orele de munca suplimentare si momentele importante din viata copiilor lor,pe care insa le-au pierdut.
Isi strange papusa in brate si nu poate intelege de ce pe oameni nu-i mai poate face fericiti o simpla inghetata cu ciocolata,cumparata de la magazinul din colt sau soarele care inca mai rasare si apune neinsemnat.
De ce-am ajuns aici?

5 comentarii:

  1. Pentru ca poate ajungem prin maturitate sa nu mai apreciem lucrurile marunte care ne faceau existenta asa insemnata candva.Lasam copilaria ca pe un album pe care-l rasfoim nostalgic,fara a incerca sa retraim acele momente,pentru ca stim,datorita realismului pe care-l manifestam,ca lucrul acesta nu se mai poate.Dar e bine sa mai avem suflete de copii...

    RăspundețiȘtergere
  2. Da,e bine ! Dar uite ca si asta vezi din ce in ce mai rar.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sau isi arunca amarurile in alcool, stiind ca asta ii duce mai repede spre moarte.. injura tot si-si arunca viata la gunoi, chiar daca nu-i totul pierdut. Prefera sa se simta noaptea, regii prostiei si ai pierzaniei.. oameni inconstienti

    RăspundețiȘtergere
  4. Am mai uitat sa spun de altfel, ca atunci cand esti mic nu realizezi multe, lumea e usoara ca un fulg, iar apoi acel fulg se transforma intr-un set de fotografii, pe care tu le pastrezi in minte si le vezi trecand prin locurile unde stii ca ai copilarit. O data copilaria pierduta, incepe viata in adevaratul sens al cuvantului

    RăspundețiȘtergere