franturi

Imi tot pun unele intrebari dar nu gasesc inca raspunsuri. Ceea ce-i ciudat,deoarece eu intodeauna gasesc un raspuns,fie el si aberant,pentru o intrebare.
 Sunt eu prea naiva sau am facut un obicei din a ma inconjura de oameni falsi ?
Am incercat sa controlez asta,dar de cele mai multe ori am cazut intr-o prapastie mai adanca decat cea in care ma arunca presupusa naivitate.
Nu am negat niciodata acest lucru,din contra,am incercat sa-mi cunosc defectele.Intodeauna mi-am recunoscut impulsivitatea si egoismul dar in ochii unora,nu am facut decat sa ma autoproclam vinovatul perfect,in orice situatie dificila care avea sa apara. Si asta este oarecum egoist,dar nu din partea mea. Fiecare are dreptul sa greseasca,caci daca nu am face asta viata nu ar mai avea niciun rost.Si probabil ca daca ne-am gandi obiectiv,am ajunge foarte usor la aceasta concluzie.
Oamenii vin si pleaca din vietile noastre,e ceva normal si nu putem impiedica asta. Partea urata vine atunci cand amprentele lasate sunt impregnate adanc si tot ce mai ramane in urma e o durere muta si rece.
 Ah,si incerc sa fiu puternica ! Mi-am zis asta de atatea ori dar se pare ca degeaba. Si iar sunt judecata in mii de modalitati. Nu inteleg insa de ce trebuie sa incheiem capitole care la vremea lor,au fost frumoase,in moduri atat de grotesti. Cum putem oare sa aruncam la gunoi sentimente,pur si simplu?
  Se spune ca dureaza mult sa-ti lipesti inima la loc. Dar ce faci cand nu gasesti toate piesele ? Cum o peticesti ? Cu ce umpli golurile alea mari si urate care devin asa proeminente seara ? Cum iti poti ascunde lacrimile pe care,orice-ai face,nu le poti stapani ?

Sunt intrebari care-mi alearga prin minte in fiecare seara.Sunt intrebari carora nu le-am putut gasi un raspuns,desi am cautat din rasputeri.



 
The Script- Before The Worst




PS:  Asta-i doar un ciot,nu-l pot numi inca o postare finalizata. Pe curand !