.am ramas eu cu mine.

              Toamna aproape a trecut,si odata cu ea s-au dus si franturile mele de fericire. Si cad,una dupa alta,plutind in lacrimi si amintiri de mult apuse.
Ma intind in pat si fara sa vreau,imi apar in fata ochilor,ca un film de scurt metraj,toate clipele traite.Si incerc sa le ating,ah ! Cat as vrea sa ma pot intoarce acolo,sa gust din nou din fericirea in stare pura.  Sa-mi simt sangele cum alearga prin vene si inima gata sa-mi sara din piept. Sa pot spune iarasi acele doua cuvinte de care m-am ferit intodeauna,si care totusi au ajuns sa faca parte din mine. Sa pot umple golurile care ma sting,pe zi ce trece.Sa pot zambi din inima.

        Nu pot spune ca nu mi-e dor,pentru ca imi este un dor nebun,dar nu ma pot minti singura la nesfarsit.Nu pot cladi nimic de una singura si nici nu pot spera la vise imposibil de realizat. Nu pot sa iubesc pentru doi si asta este un lucru cert,pe care fiecare dintre noi il stie.Dar cati dintre noi il accepta ? Nu este asa de usor sa-l lasi pe celalalt sa plece,dar simplul sentiment de iubire pe care-l simti zvacnind in interiorul tau te face sa vezi dincolo de egoism.

        Nu am sa pretind ca totul este asa cum ar trebui,cand de fapt nu este. Nu vreau sa ascund nimic. Am iubit,iubesc si voi iubi in continuare.
Am sa las lacrimile sa cada in voie si niciodata n-am sa zambesc fals. De-acum incolo voi fi sincera cu mine.Imi pare rau ca pana acum n-am fost dar niciodata nu-i prea tarziu pentru a schimba ceva.


  Iarta-ma,Flori !


the script - breakeven