Spunem ca ne cunoastem unul pe altul.Ne permitem lucruri.Ne asumam unele responsabilitati doar de dragul de-a o face.Obisnuim sa lasam impresia ca ne pasa de cei din jurul nostru.Sa ne invaluim in imagini prelucrate,in sentimente false,aparente..
Vedem doar exteriorul unei persoane.Judecam,fara sa avem dreptul sau sa stim ce judecam.Ne bazam pe un simplu aspect,uitand sa patrundem in suflet,in miezul persoanei.Ne limitam la coaja,integrandu-ne in tipar.
Am uitat poate,ca adevarata frumusete izvoraste din interior.Frumusete care nu-i amenintata de degradare,spre deosebire de suprafata.Dar ne multumim cu efemeritatea.Ne multumim cu putin,crezand ca avem totul.
Credem cu desavarsire in perfectiune,fara sa-i stim macar definitia.Asimilam fapte si vorbe, si ne atribuim apoi dreptul de-a le folosi fara jena.Furam din personalitatile altora.Ne cladim lumea pe ceea ce vedem,din praf si kitschuri.Nu ne pasa de adevaratele valori.Ne jucam cu iubirea,cu sentimente sincere si pure.Luam totul in deradere.
Mintim.Uneori,minciuna este atat de bine croita,incat ne prindem pe noi insine intr-o panza asemanatoare celei de paianjen.Continuam sa ne hranim cu aceleasi iluzii.La ce ne serveste un zambet fals? La ce ne servesc toate eforturile de zi cu zi,incercand sa parem altfel decat suntem? Nu realizam oare ca daca facem un lucru de prea multe ori,ne intra in sange?Ca ne obisnuim cu el,si la un moment dat ne va fi aproape imposibil sa renuntam a-l face? Ca pana la urma,masca se va contopi cu noi,lasandu-ne captivi in propria capcana?
Nu ne place sa ni se spuna adevarul.Iar daca totusi ni se spune,nu-l acceptam.Si ne mai numim fiinte capabile sa gandeasca.
Dar noi chiar ne cunoastem? Sau oare gandurile astea au scapat de analiza?
Cum vom putea oare sa schimbam ceva..vreodata..?
Hm...pai da,e o tema foarte filozofica de gandire,dar totusi nu este o intrebare asa de dificila.Sau..poate deveni dificila daca se intra in detalii.Oricum,lumea judeca cam dintotdeauna,si nimeni nu ar renunta la modul asta probabil tocmai din simplul fapt ''ca si vecinul face,eu de ce sa nu fac?''Asta e mentalitatea oamenilor si pana cand aceasta nu e abolita,atunci lumea o sa continue sa judece,pentru ca inca mai sunt indivizi care se cred superiori celorlalti,la fel cum si noi,poate ne consideram superioare altora,prin simplul fapt ca suntem unice si exploatam acest lucru....
RăspundețiȘtergereAi scris-o mai bine decat as fi putut eu sa scriu la mine. Putin cam scary poza, dar hai sa filozofez si eu putin: poate ca e nevoie sa platesti cu ceva sange repararea defectelor personale.
RăspundețiȘtergereCel mai tare ma deranjeaza cei prefacuti, se dau pe langa tine, vorbe frumoase etc., iar cand in sfarsit iti dai seama cine sunt iti intorc spatele. Culmea tot tu ai fi de vina pentru ca ai vazut adevarul dincolo de ochii lor mincinosi.
Iar cei care judeca exact cum spui tu, dupa "coaja", fara sa guste din miez, pentru ca acela conteaza de fapt. Iar cand iti place ceva la o persoana ar conta atat de mult fizicul (conteaza si ala) pe cat o face sufletul lui, gandurile sale ?
Sa fac o comparatie: suntem o societate de consum care nu se mai gandeste la ce are un produs in interior sau din ce e facut; vedem eticheta si il cumparam. Atat de usor putem fi cumparati ? E sad... tot mai sad; daca noi cei cu coaja tare nu o intarim si pe a altora. Sa fim niste fructe inteligente nu niste legume.
sry..m-a luat valul :))
Myriam: mersi.o sa raman la ideea ca era o intrebare retorica.
RăspundețiȘtergereRares: ti-am mai spus ce bine iti sta cand filozofezi? *grin*