Aseara n-am putut dormi,asa ca am ascultat cum crengile de tei izbeau violent in fereastra.Ploua.Era placut sa aud doar cum cad picaturile de ploaie,si respiratia mea .Mi-au trecut prin minte mai multe lucruri decat masinile care trec pe autostrada Soarelui,si cred ca in cele din urma,am realizat multe.Ca suntem niste ipocriti,toti.Nu m-a ajutat cu nimic sa fac pe zana buna cu toti,indiferent de merit.Te alegi doar cu urmele de incaltaminte,intrate bine in piele.Iar detergent psihic,suficient de bun,nu exista.M-am obisnuit cu durerea in asa fel,incat a devenit ca o parte din mine.E ca un drog,pe care-l folosesc de fiecare data cand am nevoie de aer.
Uneori simt ca imi e dor de tine.Poate doar de imaginea ta.Oare poti oferi cuiva un loc in inima ta,pentru o perioada..nelimitata?
Mi-am amintit de clipele din copilarie.De partidele de volei jucate,imitandu-l pe Radu Naum,de concursurile de cantat,folosindu-ma de melodiile lui Ducu Bertzi si Semnal M,tentativele de a face prajituri in cuptorul bunicii,spalatul pisicii (care pana la urma isi infigea ghearele pe unde apuca),de curatatul ghetutelor in speranta ca Mos Nicolae nu-mi va lasa un bat,si de joaca.Joaca de copil.Inocenta de-atunci,ce nu cunostea batjocura de azi.
Dintr-o data,ma gaseam in mijlocul unor copii,alergand printre frunze aramii,cazand si uitandu-ma la cer.
Adormisem,iar ploaia se oprise.
Frumos...Eu ma uitam la fulgere :))
RăspundețiȘtergereCopilaria imi lipseste si mie; cred ca i-am intrecut pe toti in prostii si tampenii :X sau poate pe tine nu;))
oricum era mai dulce viata atunci...nu tu griji, nu tu probleme; si dragoste pura de copii inocenti de gradinita :)
mie imi era frica de fulgere.si-acum imi e.
RăspundețiȘtergeretuturor ne lipseste copilaria..:p