Stiu ca esti acolo si existi.E suficient sa ma hranesc cu iluzia asta.
Haha,patetic.
M-am obisnuit sa te caut in fiecare necunoscut ce trece pe strada.E foarte ciudat sa te uiti la cineva,sa privesti in ochii lor si sa cauti particica aia din altcineva.E de altfel trist,sa te trezesti in fiecare dimineata si sa-ti masori singuratatea.Sa te uiti in oglinda si sa vezi un chip ce pare a izvori dintr-o balada trista.La inceput era obositor si totul parea incadrat intrun mare absurd.Acum a devenit rutina.
Desi,recunosc,e frumos sa-mi indulcesc visele cu tine.Imi lasi inima o rana deschisa.Deschisa..dar fericita.
Am sa te gasesc candva.Si totul va fi pentru mine ca inceputul unui mare cantec.Un cantec ce-l voi savura pana in ultima clipa.
Dar pana atunci,imi voi lasa inima sa se odihneasca..iar masca de zi cu zi o voi da jos.
miercuri, 8 iulie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Cred ca toate o sa ajungem sa-l gasim pe Fat Frumos asta...ca sa ii furam calul;))...nu,acum serios,el exista undeva cu siguranta...si toate o sa-l intalnim odata....
RăspundețiȘtergereJust a question :D
RăspundețiȘtergereDe unde stii care este adevaratul Fat-Frumos si ca nu ai dat peste zmeul deghizat ? Lasa, am eu incredere in tine ca vei stii ;)
I like the song !
Pai asta e si ideea.
RăspundețiȘtergereCand il intalnesti,iti dai seama imediat.
Cred.:))
Buna Jane, cred ca e cel mai misto din articolele tale...
RăspundețiȘtergereImi place cum scrii, culmea e ca acum ceva timp am postat ceva asemanator...adica acum cateva ore... :-? HMMMM ! Nice !
Multumesc! :p
RăspundețiȘtergere