O stranse si mai tare in brate,vrand parca sa se asigure ca-i acolo.
Voia sa-i spuna atatea.S-o opreasca si sa n-o mai lase sa plece niciodata.
Stia ca lipsa ei avea sa-i aduca din nou un gust amar.Dar isi inchise gandurile in arhivele mintii,si-si apleca trupul spre ea,lasandu-si capul sa adoarma pe sanu-i cald.
Ii auzea inima cum bate,ca si cum ar fi fost a lui.
Tot ce avea acum nevoie,un extaz de nemiscare si visul si-l putea trai din nou,cu aceeasi intensitate.Ca un cantec frumos,ce-l asculta la nesfarsit.
Incet,incet,uita de golul din suflet si senzatia de vid,individualizat prin absenta ei.Toate i se pareau departe..ca si cum nu le-ar fi cunoscut niciodata.
Goo Goo Dolls - Iris
miercuri, 14 octombrie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Deci melodia asta se potriveste perfect cu continutul; pacat ca totul face parte dintr-o...astenie;
RăspundețiȘtergereStiu,Rares!
RăspundețiȘtergereDar e o astenie dulce..de toamna.:p
foarte spiritual si plastic ce-ai scris tu aici.Si melodia-i frumoasa:D
RăspundețiȘtergereMultumesc.:*
RăspundețiȘtergere