Am inchis ochii si-am incercat sa adorm,cu toate ca organismul meu era de alta parere.Ma vedeam alergand pe strazile mintii,fara o destinatie anume.Cine-si mai aminteste cate lucruri sunt abandonate acolo? Intr-un final, am obosit,reusind astfel sa adorm.M-am gasit in rolul unei fetite triste,cu ochii mari ,stand pe marginea unui trotuar ce inca mai purta vagi urme de creta.Dinozauri,printese,stelute si clasicul sotron abia deslusindu-se.
Privea speriata cum cei din jurul ei se descotorosesc pe zi ce trece de ceea ce-i face oameni.Era doar un copil obligat involuntar sa se refugieze in bratele unei papusi reci si mute.Cand au facut din dorinta de-a avea o viata mai buna o prioritate? De ce-au cazut in goana dupa bani,uitand ca in jurul lor exista lucruri mult mai importante decat niste bacnote amarate cu care-si pot cumpara visele materiale?
Se intreaba in sinea ei cand vor intelege oare ca nimic din toate astea nu va mai conta dupa moartea lor.Ca functia importanta pe care-o detin nu va mai avea nicio insemnatate si nu le va deschide o alta cale,sub nicio forma.Ca la sfarsitul vietii nu vor primi o medalie sau in cel mai bun caz,nimeni nu le va ridica o statuie pentru toate orele de munca suplimentare si momentele importante din viata copiilor lor,pe care insa le-au pierdut.
Isi strange papusa in brate si nu poate intelege de ce pe oameni nu-i mai poate face fericiti o simpla inghetata cu ciocolata,cumparata de la magazinul din colt sau soarele care inca mai rasare si apune neinsemnat.
De ce-am ajuns aici?