.we're catching bullets in our teeth.

.am ramas eu cu mine.

2010-11-06T11:21:00.001+02:00

              Toamna aproape a trecut,si odata cu ea s-au dus si franturile mele de fericire. Si cad,una dupa alta,plutind in lacrimi si amintiri de mult apuse.
Ma intind in pat si fara sa vreau,imi apar in fata ochilor,ca un film de scurt metraj,toate clipele traite.Si incerc sa le ating,ah ! Cat as vrea sa ma pot intoarce acolo,sa gust din nou din fericirea in stare pura. Sa-mi simt sangele cum alearga prin vene si inima gata sa-mi sara din piept. Sa pot spune iarasi acele doua cuvinte de care m-am ferit intodeauna,si care totusi au ajuns sa faca parte din mine. Sa pot umple golurile care ma sting,pe zi ce trece.Sa pot zambi din inima.

        Nu pot spune ca nu mi-e dor,pentru ca imi este un dor nebun,dar nu ma pot minti singura la nesfarsit.Nu pot cladi nimic de una singura si nici nu pot spera la vise imposibil de realizat. Nu pot sa iubesc pentru doi si asta este un lucru cert,pe care fiecare dintre noi il stie.Dar cati dintre noi il accepta ? Nu este asa de usor sa-l lasi pe celalalt sa plece,dar simplul sentiment de iubire pe care-l simti zvacnind in interiorul tau te face sa vezi dincolo de egoism.

        Nu am sa pretind ca totul este asa cum ar trebui,cand de fapt nu este. Nu vreau sa ascund nimic. Am iubit,iubesc si voi iubi in continuare.
Am sa las lacrimile sa cada in voie si niciodata n-am sa zambesc fals. De-acum incolo voi fi sincera cu mine.Imi pare rau ca pana acum n-am fost dar niciodata nu-i prea tarziu pentru a schimba ceva.

Iarta-ma,Flori !

the script - breakeven

franturi

2010-11-02T22:47:00.001+02:00

Imi tot pun unele intrebari dar nu gasesc inca raspunsuri. Ceea ce-i ciudat,deoarece eu intodeauna gasesc un raspuns,fie el si aberant,pentru o intrebare.
Sunt eu prea naiva sau am facut un obicei din a ma inconjura de oameni falsi ?
Am incercat sa controlez asta,dar de cele mai multe ori am cazut intr-o prapastie mai adanca decat cea in care ma arunca presupusa naivitate.
Nu am negat niciodata acest lucru,din contra,am incercat sa-mi cunosc defectele.Intodeauna mi-am recunoscut impulsivitatea si egoismul dar in ochii unora,nu am facut decat sa ma autoproclam vinovatul perfect,in orice situatie dificila care avea sa apara. Si asta este oarecum egoist,dar nu din partea mea. Fiecare are dreptul sa greseasca,caci daca nu am face asta viata nu ar mai avea niciun rost.Si probabil ca daca ne-am gandi obiectiv,am ajunge foarte usor la aceasta concluzie.
Oamenii vin si pleaca din vietile noastre,e ceva normal si nu putem impiedica asta. Partea urata vine atunci cand amprentele lasate sunt impregnate adanc si tot ce mai ramane in urma e o durere muta si rece.
Ah,si incerc sa fiu puternica ! Mi-am zis asta de atatea ori dar se pare ca degeaba. Si iar sunt judecata in mii de modalitati. Nu inteleg insa de ce trebuie sa incheiem capitole care la vremea lor,au fost frumoase,in moduri atat de grotesti. Cum putem oare sa aruncam la gunoi sentimente,pur si simplu?
Se spune ca dureaza mult sa-ti lipesti inima la loc. Dar ce faci cand nu gasesti toate piesele ? Cum o peticesti ? Cu ce umpli golurile alea mari si urate care devin asa proeminente seara ? Cum iti poti ascunde lacrimile pe care,orice-ai face,nu le poti stapani ?

Sunt intrebari care-mi alearga prin minte in fiecare seara.Sunt intrebari carora nu le-am putut gasi un raspuns,desi am cautat din rasputeri.

The Script- Before The Worst

PS: Asta-i doar un ciot,nu-l pot numi inca o postare finalizata. Pe curand !

--------------

2010-10-09T19:46:00.000+03:00

Uneori lumea pare atat de mica,incat am impresia c-o pot ascunde intr-un buzunar. Insa cateodata este un loc mult prea mare . Peste tot vezi doar oameni tristi,cu ochii goi si gesturi false,superficiale. Rar mai vad cate o persoana care desi nu s-a nascut cu aripi,se pricepe atat de bine sa zboare !
Dar uite,oamenii astia promit atatea lucruri si niciodata nu se tin de cuvant. Ai trecut prin asta,nu?
Toti vor sa fie intelesi..dar pe tine cine te intelege ?? De cate ori te-au intrebat cum te simti tu cu adevarat,nu cum vrei sa-i lasi pe ei sa creada ? De cate ori ai mimat fericirea,dar in interiorul tau tipai dupa cineva care sa te stranga-n brate? De cate ori ai zambit azi?
Trecerea timpului este ireversibila iar daca nu constientizam lucrul asta aparent simplu,existenta noastra se reduce practic la nimic. Singuratate? Posibil.. Asta-i partea urata .
Nu lucrurile materiale umplu golurile din suflet,ci fericirea care izvoraste din suflet,nu din buzunar.
Fericirea se intalneste atat de usor,si totusi atat de greu.
Ce mai conteaza ca inima sta sa-ti sara din piept atunci cand te saruta? Sau ca oamenii te privesc ciudat atunci cand canti pe strada doar pentru ca nu te poti stapani ?

Si ce daca ceilalti nu-ti zambesc? Gadila-i !

Cand vei creste,vei intelege !

2010-09-08T12:58:00.002+03:00

Am inchis ochii si-am incercat sa adorm,cu toate ca organismul meu era de alta parere.Ma vedeam alergand pe strazile mintii,fara o destinatie anume.Cine-si mai aminteste cate lucruri sunt abandonate acolo? Intr-un final, am obosit,reusind astfel sa adorm.M-am gasit in rolul unei fetite triste,cu ochii mari ,stand pe marginea unui trotuar ce inca mai purta vagi urme de creta.Dinozauri,printese,stelute si clasicul sotron abia deslusindu-se.

Privea speriata cum cei din jurul ei se descotorosesc pe zi ce trece de ceea ce-i face oameni.Era doar un copil obligat involuntar sa se refugieze in bratele unei papusi reci si mute.

Cand au facut din dorinta de-a avea o viata mai buna o prioritate? De ce-au cazut in goana dupa bani,uitand ca in jurul lor exista lucruri mult mai importante decat niste bacnote amarate cu care-si pot cumpara visele materiale?
Se intreaba in sinea ei cand vor intelege oare ca nimic din toate astea nu va mai conta dupa moartea lor.Ca functia importanta pe care-o detin nu va mai avea nicio insemnatate si nu le va deschide o alta cale,sub nicio forma.Ca la sfarsitul vietii nu vor primi o medalie sau in cel mai bun caz,nimeni nu le va ridica o statuie pentru toate orele de munca suplimentare si momentele importante din viata copiilor lor,pe care insa le-au pierdut.
Isi strange papusa in brate si nu poate intelege de ce pe oameni nu-i mai poate face fericiti o simpla inghetata cu ciocolata,cumparata de la magazinul din colt sau soarele care inca mai rasare si apune neinsemnat.

De ce-am ajuns aici?

Summer's gone

2010-09-07T17:10:00.003+03:00

Nu-mi vine sa cred ca vara a plecat fara sa-si ia macar ramas bun. M-am trezit pur si simplu intr-o dimineata racoroasa privind pe fereastra o batranica imbracata intr-un covor de frunze uscate,ce plangea o ploaie torentiala si-si sufla nasul sub forma de vant.

Presupun ca era pantalonilor scurti s-a incheiat pentru moment. Traiasca pilota calduroasa si ceaiul de tei !!

Dar pana la urma,nu-i chiar asa de rau sa lenevesti toata ziua ( asta cand iti permiti sa chiulesti ).Si din cate tin minte,toamna trecuta am dus-o foarte bine : supe calde , teancuri de carti pe langa pat,pe sub perna,pe birou,9595 * big grin* ,multe ore de somn,putine meditatii,etc.

Acum...
     -toamna inseamna scoala.Ca pentru oricine,subiectul e destul de neplacut.Dar e destul de revigorant sa ma gandesc ce ma asteapta: faptul c-o sa fiu offline/idle la majoritatea orelor ( traiasca mult si bine colega-mea,ca fara ea nici n-as sti ce s-a mai predat cat eu am cantat la harpa pe norisori ),dezvoltarea unor tehnici mai bune de copiat pornind de la ideea ' asa nu se mai poate!',probabil chiuluri de cate ori am ocazia si (sper sa nu ) nervi la orele de fizica.Ma declar un suflet chinuit la capitolul asta.

    -inseamna dovlecelul de Raluca <3, esarfele colorate pe care le cumpar doar pentru ca-mi plac cum arata dar niciodata nu apuc sa le port,ploile marunte si reci,placintele cu branza dulce,Nicu Alifantis auzindu-se zilnic la mp3player si cel mai important,Arabela stresandu-ma 6 zile pe saptamana,25 din 24. *large grin*.

   - si mai inseamna ceva special,kehehe.

Pana data viitoare,chilleala maxima din partea mea !

Salut,constiinta !

2010-04-15T22:40:00.001+03:00

Cu toate ca in ultima perioada am avut parte mai mult de monoculori,m-au ajutat mult.

Regret ca am lasat sa treaca pe langa mine atatea persoane minunate,fara sa le pot opri.Probabil n-am incercat indeajuns.Probabil ca am incercat prea mult,incat s-au speriat si au fugit.
Intodeauna am urat oamenii care ies din viata mea,dar acum realizez ca singurii vinovati sunt cei care-i fac sau ii lasa sa plece.Eu.

Imi pare rau ca nu m-am putut deschide pentru persoanele care meritau asta cu adevarat.Ca nu i-am lasat sa vada dincolo de peretii inalti pe care i-am ridicat.Ca nu i-am invatat sa ma cunoasca.
Imi pare rau ca nu am stiut sa fiu acolo pentru cine avea nevoie.Nu-ti dai seama de cat inseamna o persoana pana in momentul in care o pierzi.Dar de ce? De ce atunci?
Imi pare rau ca nu stiu sa pastrez pe cineva in viata mea.
Sunt greseli de care ne lovim mereu,dar nu ne dam seama.Iar cei carora le gresim probabil nu vor fi dispusi intodeauna pentru o a doua sansa.E ceva normal,nu condamn pe nimeni.Dar intr-un final,toti vom face aceeasi greseala,fie ca vrem,fie ca nu.
Indiferenta.

Niciodata nu-i prea tarziu.Am auzit asta de atatea ori incat am ajuns sa cred.Regretele nu duc nicaieri.Cuvintele valoreaza cat un fapt,dar un fapt valoreaza cat o suta de cuvinte.
Trecutul nu poate fi schimbat,dar viitorul prezinta oricand o multime de posibilitati.

one.always.

2010-03-12T22:10:00.000+02:00

' Cu cat urci mai sus, cu atat te va durea mai tare cand ai sa cazi.'

Oamenii sunt prosti.In esenta,da.
Toti suntem asa.
Niciodata n-am stiut ce vrem.Intodeauna am cautat acel ceva..fara sa ne dam seama ca probabil,il avem.
Rascolim o lume intreaga,motivandu-ne fals.
Sau ne agatam de idealuri,si modelam 'acea persoana' dupa o schita pastrata-n minte,care in final,nu va reflecta nimic.
Ii atribuim o infinitate de calitati si niciun defect.

Oamenii sunt asa de complicati atunci cand iubesc. Trec de la o stare la alta,intr-o fractiune de secunda.Intensifica orice sentiment.Isi doresc mai mult,pe minut ce trece,fara sa echilibreze balanta.
De ce nu ne dorim,pur si simplu,o persoana care doar sa ne iubeasca ?
Sa zambeasca sincer de fiecare data cand ne priveste.Sa ne ofere sansa de-a apartine unei multimi.De-a avea un refugiu.De-a nu fi singur.
Cineva care sa aiba o multime de defecte,ca sa ne faca sa intelegem ca iubirea inseamna imperfectiune.Iertare.Sacrificiu.Vointa.
Ca nu toti continua sa razbeasca,si ca multi se pierd pe drum.
Multi..se pierd...

astenie de toamna

2009-10-14T18:48:00.000+03:00

O stranse si mai tare in brate,vrand parca sa se asigure ca-i acolo.
Voia sa-i spuna atatea.S-o opreasca si sa n-o mai lase sa plece niciodata.
Stia ca lipsa ei avea sa-i aduca din nou un gust amar.Dar isi inchise gandurile in arhivele mintii,si-si apleca trupul spre ea,lasandu-si capul sa adoarma pe sanu-i cald.

Ii auzea inima cum bate,ca si cum ar fi fost a lui.
Tot ce avea acum nevoie,un extaz de nemiscare si visul si-l putea trai din nou,cu aceeasi intensitate.Ca un cantec frumos,ce-l asculta la nesfarsit.

Incet,incet,uita de golul din suflet si senzatia de vid,individualizat prin absenta ei.Toate i se pareau departe..ca si cum nu le-ar fi cunoscut niciodata.

Goo Goo Dolls - Iris

rupe din tine,intregeste-ma !

2009-10-04T10:04:00.002+03:00

De cateva zile tot incerc sa ajung la suprafata,dar in loc de asta,mai mult regresez.
Am un sentiment ciudat,ca si cum nu as mai avea suficient aer si m-as sufoca cu fiecare ticait de ceas.
Urasc diminetile.
Ma simt pustiita,dezgolita de tot ce ma incalzea .In mine totul pare-a se raci..
Nu reusesc sa spun ce simt,si tac...tac,atunci cand tacerea nu-si are locul.
Sunt propriul meu prizonier,doar ochii tradand tipete dupa ajutor.Se poate numi nevoie de tine?
E ca si cum as fi intr-o cadere continua,dintre nori. Nu-i nici pilot automat,si nici dorinta suficient de puternica incat sa ma opresc.
Am inceput sa zambesc fals.Muschii fetei aproape ca mi se destind mecanic,fara sa mai simt ceva.Sunt neatenta si superficiala.Nu ma pot gandi la nimic,in profunzime.Nu pot,nu vreau.Nu-mi mai pasa de nimic.Ma sperie insa gandul ca as putea ajunge o masinarie fara sentimente.
Nu vreau sa ascund ce-am in suflet..dar nici macar nu pot vorbi despre asta.
Fiecare tentativa pare-a fi inabusita fara ezitare.

Imi e dor .
Strange-ma in brate si spune-mi ca totul va fi bine.
Raspandeste in mine caldura ta,si lasa-mi visele sa alerge din nou de nebune pe serpentinele vietii.

SenS

2009-09-28T19:18:00.000+03:00

De cate ori ai trecut printr-o multime,si i-ai simtit parfumul? Doar faptul ca l-ai recunoscut si te-ai oprit in loc,adulmecand ca un animal de prada,ti-a adus un strop de fericire in inima.
De cate ori i-ai ascultat melodia preferata,simtind-o mai aproape? Fiecare nota in parte,fiecare vers si subinteles..
De cate ori ti-ai dorit sa mai poti saruta buzele-i reci? S-o simti cum tremura atunci cand o atingi?
De cate ori te-ai simtit sastisit de lumea din jur,dar in bratele ei ai gasit atata libertate si alinare,incat nu i-ai mai fi dat drumul niciodata?

De cate ori ai vrut sa mai ramana,dar zorii zilei n-au fost niciodata de partea ta?
De cate ori ti-ai cufundat fiinta in parul ei,lumea ta fiind cuprinsa de betie,exaland fericire pretutindeni?
De cate ori ai vrut sa-i spui c-o iubesti din toata inima,dar nu ti-ai gasit cuvintele? Cand mii de fiori ti-au strabatut sira spinarii,lasandu-te prizonier in propria persoana.
De cate ori ti-ai luat inima in dinti si ai dat un nou sens?
De cate ori ai iubit?

missing you

2009-08-22T15:20:00.000+03:00

Imi este un dor nebun de tine.
Ai fi putut sa ramai.Mi-ai promis in schimb c-ai sa te intorci,si-ai sa ma strangi atat de tare in brate incat respiratia mi s-ar opri.
Nu era acelasi lucru..dar era singura iluzie ce-mi hranea sufletul.

Acum insa,imaginea ta ascunsa undeva in adancul inimii a inceput sa se ofileasca,la fel ca o floare fara apa.
Bucatica cu bucatica.
Ochii mi-am spus c-am sa-i pastrez pentru final.
Ma tem doar ca nu va mai fi asa de usor sa pot crea vise,ca altadata.

Am incercat sa te arunc la gunoi.Pur si simplu.
Sa te mototolesc la fel ca pe-o ciorna,sa-ti dau foc si-apoi sa privesc cum te transformi in scrum.In zadar.

Sufletu-mi este o camera goala.Cu ferestrele inchise,de un aer sufocant,soarele strabatand doar foarte rar.

Candva era vie,plina de lumina si culoare.
Atunci traiam fiecare nanosecunda cu frenezie,eram fericita,ochii razandu-mi din toti rarunchii.Iubeam.Eram doi in unu.Tu,eu.

VAST - Don't Take Your Love Away

Final Countdown

2009-07-29T23:08:00.000+03:00

Imi e frica de sfarsitul vacantei. Imi e frica de faptul ca va trebui sa dau ochii cu persoanele pe care le evit din rasputeri,si ca din nou voi fi nevoita sa ma acomodez cu patul procustian al vietii de liceu.Ceea ce urasc,de altfel.
N-am fost niciodata de acord cu ideea de turma,idei preconcepute si altele.N-ar trebui fiecare om sa fie diferit in felul lui,sa aiba propria personalitate si propriul stil? Parca am fi luat toti unanimizarea in brate,si ne-am fi contopit.
Ma gandesc la materiile cu care voi avea de-a face si deja simt o zvacnire de migrena.Prea mult,dar mai nimic.
Ne indopam cu informatii total inutile,invatate mecanic,pe care dupa scurt timp le vom da uitarii.Si tot asa,pana absolvim.Si ce facem cu diploma,daca lucrurile le uitam? Scoala n-ar trebui sa aiba un scop,si anume educatia? Cultura?Ce rost au orele de muzica,daca habar avem ce inseamna muzica cu adevarat? Muzica buna,nu lalaiturile cantaretilor de umplutura,pe care-i vedem zilnic la televizor.La ce bun orele de romana,cand noi adoptam limbajul de messenger si suntem ferm convinsi ca Luceafarul ii apartine lui Alecsandri? De ce a citi o carte a devenit o rusine pentru unii? Cand am devenit asa absorbiti de kitschuri si tehnologie,incat am uitat cum e sa vezi un rasarit de soare,real? Sa citesti o carte,sa vezi o piesa de teatru..
Am evoluat atat de mult in unele parti,incat involutia a devenit necesara in altele.
Poate ca ar ramane la stadiul de intrebare retorica,dar cand se gasesc atatea specimene ce habar au pe ce lume traiesc,cum a fost posibil sa evoluam pana aici?

P.S: Subiectul necesita o resuscitare.Poate candva,am sa revin.

July rain.

2009-07-28T00:04:00.000+03:00

Aseara n-am putut dormi,asa ca am ascultat cum crengile de tei izbeau violent in fereastra.Ploua.Era placut sa aud doar cum cad picaturile de ploaie,si respiratia mea .Mi-au trecut prin minte mai multe lucruri decat masinile care trec pe autostrada Soarelui,si cred ca in cele din urma,am realizat multe.Ca suntem niste ipocriti,toti.Nu m-a ajutat cu nimic sa fac pe zana buna cu toti,indiferent de merit.Te alegi doar cu urmele de incaltaminte,intrate bine in piele.Iar detergent psihic,suficient de bun,nu exista.M-am obisnuit cu durerea in asa fel,incat a devenit ca o parte din mine.E ca un drog,pe care-l folosesc de fiecare data cand am nevoie de aer.
Uneori simt ca imi e dor de tine.Poate doar de imaginea ta.Oare poti oferi cuiva un loc in inima ta,pentru o perioada..nelimitata?

Mi-am amintit de clipele din copilarie.De partidele de volei jucate,imitandu-l pe Radu Naum,de concursurile de cantat,folosindu-ma de melodiile lui Ducu Bertzi si Semnal M,tentativele de a face prajituri in cuptorul bunicii,spalatul pisicii (care pana la urma isi infigea ghearele pe unde apuca),de curatatul ghetutelor in speranta ca Mos Nicolae nu-mi va lasa un bat,si de joaca.Joaca de copil.Inocenta de-atunci,ce nu cunostea batjocura de azi.
Dintr-o data,ma gaseam in mijlocul unor copii,alergand printre frunze aramii,cazand si uitandu-ma la cer.
Adormisem,iar ploaia se oprise.

Parte dintr-un intreg

2009-07-15T22:18:00.000+03:00

Spunem ca ne cunoastem unul pe altul.Ne permitem lucruri.Ne asumam unele responsabilitati doar de dragul de-a o face.Obisnuim sa lasam impresia ca ne pasa de cei din jurul nostru.Sa ne invaluim in imagini prelucrate,in sentimente false,aparente..

Vedem doar exteriorul unei persoane.Judecam,fara sa avem dreptul sau sa stim ce judecam.Ne bazam pe un simplu aspect,uitand sa patrundem in suflet,in miezul persoanei.Ne limitam la coaja,integrandu-ne in tipar.

Am uitat poate,ca adevarata frumusete izvoraste din interior.Frumusete care nu-i amenintata de degradare,spre deosebire de suprafata.Dar ne multumim cu efemeritatea.Ne multumim cu putin,crezand ca avem totul.

Credem cu desavarsire in perfectiune,fara sa-i stim macar definitia.Asimilam fapte si vorbe, si ne atribuim apoi dreptul de-a le folosi fara jena.Furam din personalitatile altora.Ne cladim lumea pe ceea ce vedem,din praf si kitschuri.Nu ne pasa de adevaratele valori.Ne jucam cu iubirea,cu sentimente sincere si pure.Luam totul in deradere.

Mintim.Uneori,minciuna este atat de bine croita,incat ne prindem pe noi insine intr-o panza asemanatoare celei de paianjen.Continuam sa ne hranim cu aceleasi iluzii.La ce ne serveste un zambet fals? La ce ne servesc toate eforturile de zi cu zi,incercand sa parem altfel decat suntem? Nu realizam oare ca daca facem un lucru de prea multe ori,ne intra in sange?Ca ne obisnuim cu el,si la un moment dat ne va fi aproape imposibil sa renuntam a-l face? Ca pana la urma,masca se va contopi cu noi,lasandu-ne captivi in propria capcana?
Nu ne place sa ni se spuna adevarul.Iar daca totusi ni se spune,nu-l acceptam.Si ne mai numim fiinte capabile sa gandeasca.
Dar noi chiar ne cunoastem? Sau oare gandurile astea au scapat de analiza?

Cum vom putea oare sa schimbam ceva..vreodata..?

Hei,Fat-Frumos!

2009-07-08T13:48:00.000+03:00

Stiu ca esti acolo si existi.E suficient sa ma hranesc cu iluzia asta.
Haha,patetic.

M-am obisnuit sa te caut in fiecare necunoscut ce trece pe strada.E foarte ciudat sa te uiti la cineva,sa privesti in ochii lor si sa cauti particica aia din altcineva.E de altfel trist,sa te trezesti in fiecare dimineata si sa-ti masori singuratatea.Sa te uiti in oglinda si sa vezi un chip ce pare a izvori dintr-o balada trista.La inceput era obositor si totul parea incadrat intrun mare absurd.Acum a devenit rutina.
Desi,recunosc,e frumos sa-mi indulcesc visele cu tine.Imi lasi inima o rana deschisa.Deschisa..dar fericita.
Am sa te gasesc candva.Si totul va fi pentru mine ca inceputul unui mare cantec.Un cantec ce-l voi savura pana in ultima clipa.
Dar pana atunci,imi voi lasa inima sa se odihneasca..iar masca de zi cu zi o voi da jos.

Tie

2009-06-15T00:11:00.000+03:00

Agonia nu rezista niciodata in starea ei primitiva,ci tinde spre evolutie,profitand de orice lucru minor,pana la marele bum.

Bum.O supradoza.O supradoza de tine.Sper ca te recunosti,vinovatul de judecata mea slaba.Tu,care cu cateva cuvinte reusesti sa tai direct in carne,sa strapungi cu cuvintele tale taioase,si sa lasi in urma un cadavru viu,cangrenat psihic.Tu,copil razgaiat si naiv,ale carui atingeri se aseamana cu fulguirile usoare ale fluturilor de argint,intro seara calda de iarna.Pare paradoxal,nu? Este.

Reusesti sa transformi totul intr-o joaca de copii. Sa lasi sentimentul ca inlauntrul meu se afla un gol pe care nu stiu cand il voi umple ..Poate este un joc facil,o distractie de cuvinte,spuse alandala,uitate de-a mai fi slefuite in drumul lor spre transformare.O durere dulce amarui,ce pulseaza,de fiecare data cand faci asta.O bucurie din subconstient,un chiot salbatic din strafundurile inimii.

Existi,dominat de siguranta ca nu voi mototoli niciodata amintirea ta,in incercarea de-a o arde.Ca nu voi inceta de-a mai cauta parfumul tau pe toate hainele mele,de-a renunta sa mai ascult melodiile ce-mi amintesc de tine,de-a te arunca in lumea uitarii,sperand a cadea in gol. Iti pui amprenta asupra mea,chiar daca nu stii s-o faci decat prin a ma rani.

P.S.: I still love you.

About

2009-05-19T23:42:00.001+03:00

Pagina asta mereu va fi in constructie .

Avand in vedere ca nu sunt bine echilibrata intre extreme,ma pot caracteriza in multe feluri.
. sincera,egoista,calda,posesiva,spontana,tampita,emotiva.

Sa nu uit.Si liceeana.:))

Jane,ca pseudonim. ^_^