Salut,constiinta !

Cu toate ca in ultima perioada am avut parte mai mult de monoculori,m-au ajutat mult.

Regret ca am lasat sa treaca pe langa mine atatea persoane minunate,fara sa le pot opri.Probabil n-am incercat indeajuns.Probabil ca am incercat prea mult,incat s-au speriat si au fugit.
  Intodeauna am urat oamenii care ies din viata mea,dar acum realizez ca singurii vinovati sunt cei care-i fac sau ii lasa sa plece.Eu.

Imi pare rau ca nu m-am putut deschide pentru persoanele care meritau asta cu adevarat.Ca nu i-am lasat sa vada dincolo de peretii inalti pe care i-am ridicat.Ca nu i-am invatat sa ma cunoasca.
Imi pare rau ca nu am stiut sa fiu acolo pentru cine avea nevoie.Nu-ti dai seama de cat inseamna o persoana pana in momentul in care o pierzi.Dar de ce? De ce atunci?
Imi pare rau ca nu stiu sa pastrez pe cineva in viata mea.
Sunt greseli de care ne lovim mereu,dar nu ne dam seama.Iar cei carora le gresim probabil nu vor fi dispusi intodeauna pentru o a doua sansa.E ceva normal,nu condamn pe nimeni.Dar intr-un final,toti vom face aceeasi greseala,fie ca vrem,fie ca nu.
Indiferenta.


Niciodata nu-i prea tarziu.Am auzit asta de atatea ori incat am ajuns sa cred.Regretele nu duc nicaieri.Cuvintele valoreaza cat un fapt,dar un fapt valoreaza cat o suta de cuvinte.
Trecutul nu poate fi schimbat,dar viitorul prezinta oricand o multime de posibilitati.